na scritëura dl romantizism

Friedrich von Gentz, l scritëur, politich y cunselier de Metternich, ti ova dit: “Vo sëis l romantizism n persona; vo l fais bele dan che la parola ie unida penseda ora.” Y defati: Rahel Varnhagen fova la pensadëuta y scritëura plu mpurtanta dl romantizism, scebën che ëila nstëssa ne se ëssa bën nia definì coche scritëura. La ne tulova nia pert al marcià leterer – coche ëila y judiera ne fova chësc per ëila tan che ne nia puscibl – ma la se nteressova y tulova ativamënter pert al’atività leterera de si tëmp. Te si salon leterer se ancuntova la persunaliteies plu cunesciudes y la teniva curespundënza cun i scritëures y nteletuei plu mpurtanc. Wolfgang von Goethe, Heinrich Heine, Jean Paul, Alexander y Wilhelm von Humboldt, Friedrich Schelling y Friedrich Schleiermacher, Friedrich de La Motte Fouqué, Ludwig Tieck y trueps d’autri fova danter si cumpanies y cunescënc. Ëila nstëssa se dedicova plu che auter ala sortes letereres dl diare, dl essay, dl aforism y dla lëtra. Ncuei sàn che ntan si vita àla scrì cun centeneies de persones y de ndut bën plu che 10.000 lëtres. N valguni de si essays ie unic publichei te zaites sciche “Das Morgenblatt”, “Das Schweizerische Museum” o “Der Gesellschafter”, y si “Denkblätter einer Berlinerin” ie unides ora tl 1830.

Nasciuda ie Rahel Varnhagen coche Rahel Levin te na familia de crëidum judier a Berlin. Si pere Markus Levin fova n “judier prutejà”, chël uel dì che l ova giapà, tres na lëtra de prutezion, la rejon de pudëi sté a Berlin. Ma mpò univel descriminà sciche duc i judieres: I ne ova degun dërc da zitadins, i ne daussova pratiché deguna sort de artejanat o lëur da paur y univa stluc ora nce da stieres aministratives stateles. Pervia che la fova nasciuda judiera se à Rahel Varnhagen for sentì “nasciuda a na maniera faleda”, tant che la ova scrit: “Mi nasciuda me à petà ora dl mond”.
Rahel ie la prima de cin mutons. L pere tiranich mor tosc. L’oma ie puech empatica, mpue scëmpla y nia autonoma. L ie Rahel che muessa se cruzië de si fredesc: ”(...) perchël ne i sforzi a nia, si ulentà liedia ie si sëula dota (… ), de la destubé l manco che la va ie la sëula cossa che pudon ti dé.” Nia per cajo la tlama si fra Ludwig Robert, che deventerà plu tert scritëur, “pere, amich y sor”.

Na furmazion furmela ne àla nia giapà. Truep mperela da sëula: la liej truep, dantaldut Shakespeare, Schiller, Lessing, Dante y Goethe. La scrijova: “A mi ne me ài nsenià nia; son chersciuda su scche te n bosch de persones.” Ma mpò àla mparà ebraich, franzëus, a suné l tlavier y a cujì y fé ciauza.

Rahel ie suvënz amaleda – la malatia semea nce vester plu tert te si vita na maniera de se n mucé da cërta situazions. La patësc, ma la ne se lascia nia storjer, ënghe nia dala religion, ajache, nsci dijela: “La persona ie spirt! Y chël ne dëssa nia maië dal lën dla cunescënza?! Da cie dassëssel pa po maië?! Chëla fossa mo bela!“ Y: “Ch’l bel Die me à dat n cuer ustinà y mujel, ie ne son mei stata bona dl mudé.“

Bele ti ani da jëuna ovela n salon leterer cunesciù dloncora. N rejona de chësc y de chël, fej descuscions. Pra d’ëila se anconta cumëmbri dl’aristocrazia y dla borghejia, judieres y cristians, studiei y artisć. Rahel ie acorta ora de mesura y faszinea si gehsć cun si pensieres y cunversazion. Ma si nasciuda resta “faleda”. La resta “la pitla Levi” o nchinamei mé “la pitla”. Sciche judiera ne iela nia bënunida. La ne vën nia nvieda y resta stluta ora dala sozietà. Monce a chëi che la rata vester si cumpanies y che se la stima ne ti tumëssel mei ite de la nvië te si bela cëses de zità, te si ciastiei y a chëurt. Coche ëila y judiera ne iela nia la sëula: canche l poet Achim von Arnim mët su la lia leterera “Christlich deutsche Tischgesellschaft” ne vën l’ëiles y i judieres nia lascei pro.

Plu che una na relazion y un n fidanzamënt va ala nia. La capazità de pensé autonomamënter ie te si cajo na desdita. “Cie n possa pa n’ëila sce la ie nce na persona?” se damandela.

Te si biografia de Rahel Varnhagen scrij Hannah Arendt: “La vita se n passa via y zënza che n se ntënd se n ie la junëza y la vedlëza ie daujin. Rahel à carant’ani y nia ne ti ie garatà. La ulova rumpì ora dl ebraism y ie resteda laite, la ulova se maridé y deguni ne l’à tëuta, la ulova deventé rica y ie deventeda plu puera; la ulova vester zachei tl mond, valëi zeche, ma la puecia pusciblteies che la ova abù da jëuna ie jites perdudes. Per ëila ie “la sozietà” for stata mesa pert dla vita y dut cie che ti ie restà ie n stome dala sozietà.”

Ala fin maridela tl 1814 Karl August Varnhagen von Ense che la ova cunesciù dl 1808 canche l fova mo studënt y maester. Ël ie 14 ani plu jëunn che ëila. Cun si uem vivela te ziteies defrëntes dl’Europa, ora che a Berlin nce a Frankfurt, Hamburg, Praga, Dresden. Tl 1815, puech do che i se ova maridà, iela cun Varnhagen a Viena. Sot al canzelier Hardenberg reprejenteiel sciche diplomat la Prussia pra l Cungres de Viena. N auter reprejentant dla Prussia ie Wilhelm von Humboldt. Tl 1816 devënta Karl August Varnhagen diplomat prussian pra la chëurt de Baden a Karlsruhe. Nce tlo muessa Rahel duré la umiliazion de unì stluta ora da vel’ festes y cërtli ajache la ie judiera.

Canche Rahel Varnhagen vën dl 1819 de reviers a Berlin devënta si salon inò n zënter de ancunteda de pensier liberel y inò ie la persunaliteies – nteletuei, politics, scritëures y artisć dl tëmp – si ghesć. Friedrich Hegel y Ludwig Börne ie danter ëi y sambën inò Heinrich Heine, che se sënt a cësa pra Rahel Varnhagen.

Ma si amezizia plu longia ie chëla cun Pauline Wiesel. La tën per duta la vita. Y scebën che la doves ne se vëij nia suvënz se scrijeles – una dla ultima lëtres dan che la mor ti scrij Rahel propi a Pauline. La ie zënzauter la persona feminila che ti ie plu daujin. Les se ova cunesciù tl bani ala moda de Freienwalde. Pauline ova permò 16 ani y bele n amant. La ie tan autramënter, che Rahel la amirea per si relazions cun i ëi, che la viv y se god, ma cun chëles che la gauja nce scandul. Do la mort de si fëna ti compra Karl August Varnhagen ju a Pauline Wiesel la lëtres che la ti ova scrit. Dl prim pesimeiela, ma pona ti les dàla – coche Rahel à suvënz nce Pauline Wiesel for la stënta.

Karl August Varnhagen ne à do che Rahel fova morta nia mé culeziunà si lëtres, ma l à nce dat ora doi libri sun ëila cun estrac ora de si lëures. Chisc ie “Rahel. Ein Buch des Andenkens für ihre Freunde” y “Galerie von Bildnissen aus Rahels Umgang”. Mo tl 19ejim secul à la nepota de Varnhagen, Ludmilla Assing, dat ora de plu volums dla curespundënza de Rahel. La lingia de biografies y libri cun si curespundënza ie granda. La biografia politica de Hannah Arendt “Rahel Varnhagen. Lebensgeschichte einer deutschen Jüdin aus der Romantik“ ie zënzauter danter la publicazions plu mpurtantes y cunesciudes de chësta lingia.

Rahel Varnhagen ti ova l sënn a si descendënza ebraica y la pensova che chësta ëssa ntussià si vita, che la l’ëssa “peteda ora dl mond”. Vester judiera y messei for inò giustifiché chësc fat ti savova na cossa trangujënta. Perchël àla for ulù se delibré dala ciadëines de ch’la si descendënza. Do che si oma fova morta y la ova tëut la dezijion de se maridé se àla cunvertì al cristianesm y lascià batejé. Ma de viers dla fin de si vita àla fat la pesc cun l ebraism detlaran: “Cie che ie stat per tan giut te mi vita la majera umiliazion, l duel plu ante y la majera desgrazia, l fat de vester na judiera, a chël ne ulëssi sën a deguna maniera renunzië.” L di dla zelebrazion n ucajion de si mort ti à Karl August Varnhagen lascià ai judieres pueresc de Berlin na bela dunazion de scioldi.

L corp de Rahel Varnhagen ie permò unì suplì vint ani do si mort, ajache la se ova mbincià de unì metuda ora te n vascel dopl cun scipes.

La politichera afroamericana Shirley Chisholm Ova scrit: “Coche ëila ei sentì plu descriminazion che per l fat de avëi la pel foscia.“ L ie rie dì cie che ova gaujà plu descriminazion pra Rahel Varnhagen: L vester ëila o l vester judiera? Zënzauter àla patì per tramedoi descriminazions, ma pervia dl fat che ntlëuta univa tan che duta l’ëiles descriminedes messova chësta descriminazion povester mpò ti fé manco mel che la descriminazion per l fat de vester judiera y a chësta moda purtenienta a na mendranza che pervia de chëla che l antisemitism agressif y azetà sozialmënter la “petova ora dl mond”.



Estrac y zitazions da:
Katja Behrens: Alles aus Liebe, sonst geht die Welt unter“, sechs Romantikerinnen und ihre Lebensgeschichte, Beltz & Gelberg, 2006.
Hannah Arendt: Rahel Varnhagen. Lebensgeschichte einer deutschen Jüdin aus der Romantik, Piper, 1959.

Autora

Ingrid Runggaldier
Redadeura

Son de Urtijëi, é studià anglistica/americanistica y germanistica a Dispruch, de prufescion sons tradutëura (dantaldut tl ladin) y lëure tl Ufize Cuestions Linguistiches dla Provinzia autonoma de Bulsan. Ie me nteressei de cultura n generel, plu avisa de rujenedes, de leteratura, de “mendranzes” d’uni sort – da chëles linguistiches a chëles sozieles, religëuses y de pensier. Ti ultimi ... >>

Foto da: wikimedia commons