Tl tëmp dl romantizism, sciche n generel ti seculi passei, ne ova l’ëiles nia da dì tl publich. Les ne pudova nia purté a esprescion publicamënter si minonga – no a usc y no per scrit. Scrì de sé nstësses, de si pensieres, de si sentimënc y emozions univa ratà scandalëus. Y mpò scrijova l’ëiles. Sambën dantaldut tl cheder dla vita privata – p.ej. tla forma de lëtres, de diaresc o te chëla de poesies de cunvenienza y ucajion – ma te caji singui y ezeziunei nce per n majer publich.

Scrì lëtres fova per l’ëiles borghejes y nëubles zacan deplù che na maniera de dé inant nutizies, mantenì amezizies o relazions de mpurtanza. Lëtres y culezions de lëtres pudova nce vester operes d’ert: l fova suvënz la sëula puscibltà recunesciuda sozialmënter per l’ëiles – y tlo minons for “la seniëures” – de jì ora de cësa y se lascé udëi no mé cun de biei guanc, ma nce cun paroles acortes.

Per scrì lëtres muessen avëi y se tò dl’aurela y te chësc tëmp, tl scumenciamënt dl 800, àn dl’aurela – n à dl’aurela per vijites, spaziredes, jites cun la calés, de mparé, se liejer dant l un cun l auter y se scuté su la una cun l’autra.

Per se mantenì n’à chëst’ëiles dla families dal muet, chësta seniëures dla fin dl setcënt y dl scumeciamënt dl otcënt nia drë de se cruzië. Les vën mantenides da si peresc, uemes, fredesc y fions. Les ie nce si avëi y depënd te dut da d’ëi. Les ie l avëi dl pere che les dà mé ora dla mans canche l mor o sce l ie bon de les maridé via – pusciblmënter bën cun n ël rich, stimà y da na posizion segureda. Canche les ie maridedes ie l’ëiles pona pert dl pussés dl uem. Sce les ne se marida nia ruveles te cunvënt o vën duredes, plu mel che bën, a cësa de n fra o cunià. Sce la muta ie bela y l’à na bona reputazion se lascela pancé via saurì, sce la ie burtata muessa l pere auzé la dota. Per l’ëiles ne iel tlo deguna descuscion, nsci iela mefun.

Riesc do la noza scumëncia la gravidanzes, una ndolautra, les ie suvënz n pericul sibe per l pop che per l’oma. Popsc che viv mé puec dis o puecia enes ie na normalità. Umans che mor de pert o per la cunseguenzes dl pert ënghe. Y nce uemes jëuni, che mor te n iede, tl tëmp de n valgun dis, lascian na vëidua cun na tlapeda de mutons.

Al didancuei nes ie la rujeneda de chëi tëmps y de ch’la tlasses sozieles urmei fulestiera. Paroles sciche “etiern” y “ciafuel”, “sant”, “vere”, “fedel”, sciche “inuzënza” o “ana” ne fej nia plu coche ntlëuta pert de nosc vocabuler y denuminea valores che ne ie nia plu i nosc. Chësc vel nce per i scric de Bettina von Arnim, nasciuda Brentano. Y mpò ie ëila na pioniera dla scritura feminila.

Autora

Ingrid Runggaldier
Redadeura

Son de Urtijëi, é studià anglistica/americanistica y germanistica a Dispruch, de prufescion sons tradutëura (dantaldut tl ladin) y lëure tl Ufize Cuestions Linguistiches dla Provinzia autonoma de Bulsan. Ie me nteressei de cultura n generel, plu avisa de rujenedes, de leteratura, de “mendranzes” d’uni sort – da chëles linguistiches a chëles sozieles, religëuses y de pensier. Ti ultimi ... >>

File:Gedenktafel Bettina-von-Arnim-Ufer (Tierg) Bettina von Arnim.jpg