Frida Piazza ie nasciuda a Urtijëi ai 31 de jené dl 1922 coche Frida Prinoth y cuart’ultima de 18 danter fredesc y surans. Bele da pitla messovela vester na muta descededa y nteresseda al mond. Si ncësa, l pitl luech de Urtijëi, ti stajova plutosc strënt, nce ajache la pruspetives ne fova per na tel jëuna ntlëuta nia iust grandes. Nsci àla cun 17 ani tëut la ucajion de jì a ti judé a si sor, che fova marideda ti Paejes Tudësc y che ova giapà n pop. L fova i tëmps dan la segonda viera, ani de ditatura y de strentura culturela y umana. Tla Talia se ova da belau vint ani nstaurà l rejim fascist, ti Paejes Tudësc ova i nazisć dl 1933 sëurantëut l pudëi fajan na politica de sotmiscion y persecuzion de dut cie che ne passenova nia te si vijion dl mond: dantaldut judieres, ma nce zigans y opositëures dl rejim univa bele ntlëuta discriminei, sciachei y perseguitei. De chësc se à Frida tosc ntendù de persona. Pra si sor ne fovela nia stata giut. Do na furmazion da nfermiera y cun la viera che fova ntant rota ora iela ruveda a lauré te n spedel a Karlsruhe ulache la ie resteda nchin ala fin dl cunflit mundiel. De si sperienzes de chëi ani à Frida danter l auter scrit te si storia Adelia. L ie lecurdanzes persuneles de duel da una pert per la prescions defrëntes che pesova sun ëila y de melsegurëza per l’atmosfiera de suspet, te chëla che duc semiova viver ntlëuta, ma nce lecurdanzes de marueia y de lesierëza de na jëuna che mparova a cunëscer var do var l mond ntëur ëila via. I ani dla viera ie stac per Frida Piazza ani che l’à tucheda dassënn y che à zënzauter nce nfluenzà si vester y si dezijions tla vita dadedò. Si curaje zevil, l ne se temëi mëi de tò posizion, l se scandalisé for inò pervia dla ngiustizies dloncora sun l mond, si cunvinzion che uni lëur, uni scienza, uni savëi messova vester n funzion a n miuramënt dla persones y si cunvinzions de vita – dut chësc nasciova nce da cie che la ova udù y mparà lauran (y nce patian) te chël spedel ntan la viera laora pra i Tudësc. De reviers te Gherdëina à Frida ti ani riesc do la viera mparà a ziplé tla scola d’ert. La se à maridà cun Luis Piazza, si maester. Do y do ie nasciui Roswitha (1948), Leander (1950), Costanza (1955) y Fidelio (1962). Per n valgun ani ziplovela cun si uem te berstot, ma bele ntlëuta ovela scumencià a se nteressé dl ladin.

Dl prim fajovela nrescides n cont dla rujeneda jan a damandé ora persones de tëmp dla valeda, che cunesciova mo i vedli lëures y la massaria da paur, y la se fajova nutizies per salvé dal arbandonn paroles che fova per unì desmincedes y per sfanté. Frida ie stata una dla primes che se ova fat pensieres sun la regules dl ladin. La cialova de elaburé regules linguistiches che mé puec se ova mo tëut la bria de studië, regules de gramatica, de ortografia y dl lessich. Y la se dajova jù limpea cun na gran vijion y ardimënt. L gherdëina ne fova ntlëuta nia tla miëura cundizions. Si prestisc fova bas. Trueps l cunscidrova na rujeneda de mënder valor cun chëla che n ne pudova nia ruvé lonc. Chësc ne ulova Frida Piazza nia azeté mé nsci. Ëila ulova mustré che l ladin fova scialdi plu rich y cumplés de chël che n minova. Nsci fajovela sperimënc cun la rujeneda, la se rumpiva l cë coche n ëssa pudù la slargë se nuzan dl vedl material lessichel y derivan da chësc formes nueves o se nuzan de paroles nternaziuneles les adatan ala desinënzes ladines.Si traduzions de leteratura mundiela, si lëures sun tematiches plu defrëntes dl ciamp dla scienzes natureles (botanica, geologia, geografia, zoologia y nsci inant), de storia y dla mitologia – da chëla ladina a chëla greca, ma nce si produzion plu strëntmënter leterera – si poejeis, cunties y sambën nce si romann L Nost (l prim romann scrit per ladin, dat ora tl 1988 da Walter Belardi) àla scrit dantaldut n funzion a na si nrescida terminologica. Purempò ala cun si scritura nce dat dant criteres nueves y mustrà sù pusciblteies inuvatives per la leteratura ladina desfidan i scritëures plu jëuni a ti jì do sun chël troi. Tres trasmiscions per l radio y cursc de ladin se purvovela oradechël nce a auzé l livel dl ladin de si publich y de ti purté a cuscienza a si cunzitadins la richëza de si rujeneda.

Frida Piazza fova ladina cun dut si cuer. L ladin ie stat si gran amor y na pascion datrai tribulënta. Viver cun chësc mpëni ne ie per ëila defati nia for stat saurì: Uni di stajovela senteda ëures y ëures dan l computer, te chël che la dajova ite paroles, spligazions gramaticheles, stories y cunscidrazions zariëuses da chëles che la cialova de filtré ora regules linguistiches.

Ma – purtruep – ne univa ëila, che fova danora a si tëmp, nia ntenduda da trueps. Coche ëila, che n’ova deguna „lobby“, che ne fajova pert de deguna istituzion, lia, cumiscion o ufize univela, alincontra, suvënz fata ju, si prupostes, minonghes y ududes iniuredes. L fova per nia sce la auzova po datrai si usc, magari nce adaut per se lascé audì. Regules ortografiches o gramaticheöles, che d’autri ova metù sù y che ti savova da puech fundamënt, o fai de rujeneda ti gaujova n melvester fisich. Y si minonga defendovela nchin ala fin. Sambën ne ti scusova chësc a velch defin nia. Y danz: spirt de grupa o diplomazia ne fova nia iust si majera cualiteies. Ma si fantasia, si criatività, si spirt da tuadëura, si genialità, si cunescënzes sotes dla rujeneda resta uniches
Respeteda ie Frida Piazza unida dantaldut da vel’ prufessëures che univa da oradecà y che ova cris si cunlaurazion. Tl 1997 ti à l’Università de Dispruch sëurandat na uneranza per si meric tla nrescida dl ladin. Chësc fova stat per ëila na gran legrëza. L chemun de Urtijëi ti à cunferì na varëta d’or.

Per Frida Piazza fova la lidëza dla persona un di valores che la teniva plu aut. La fova zitia de viers uni mpusizion, a uni cumandamënt da lassù ju. Ëila, che ova ntan la viera mparà a cunëscer de persona i spavënc dla detatura nazista y che se ova dl prim povester nce mpue lascià ntujiasmé da chël sistem, se n à plu tert destanzià sciche dinrer zachei. La cundanova uni forma de descriminazion soziela y politica, de raza, de religion o de rujeneda. Una dla persunaliteis che la se stimova l plu de dutes fova Alexander Langer, che la ova cunesciù ti ani ’70. Cun ël partivela truep ideai.
Frida se n gudova nce dassënn dla natura y dl’ert che la ova mparà a cunëscer dantaldut tres y cun si uem, l scultëur y nseniant Luis Piazza. N pitl lech tl’Elpes pudova la mpulsé avisa tant che n depënt te na dlieja. La ova n gran amor per i tieres. Per ëi sentivela na cumpascion meifineda y l mel che la persones ti fajova la sdeniova y la dessenova. Ma nia ne jiva per ëila sëura i crëps y la montes ora: „Sce l ne ie degun Mëisules te paravis, ne sei nia sce l paia la mueia a ruvé su!“, dijovela.

Cun Frida Piazza à la cultura ladina perdù na gran persunalità y na funtana rica de mpulsc, de idees y de savëi. Zënza ëila ne fossa l ladin al didancuei dessegur nia chël che l ie. La ie morta ai 3 de nuvëmber dl 2011. Ai 31 de jené de chëst ann ëssela cumplì 90 ani.

Autora

Ingrid Runggaldier
Redadeura

Son de Urtijëi, é studià anglistica/americanistica y germanistica a Dispruch, de prufescion sons tradutëura (dantaldut tl ladin) y lëure tl Ufize Cuestions Linguistiches dla Provinzia autonoma de Bulsan. Ie me nteressei de cultura n generel, plu avisa de rujenedes, de leteratura, de “mendranzes” d’uni sort – da chëles linguistiches a chëles sozieles, religëuses y de pensier. Ti ultimi ... >>