“No, ie ne rate nia che pudësse fé damat cun d'ëila. Nëus se semion massa. Ie l é purvà te duc chisc ani che jon śën bele deberieda. Ma ëila cunësc mi pensieres y ie, sce son rëidla, sënte ënghe si busiamënt. Nëus se on sentà via pra truepa mëises, te truep cuatiers y ustaries, dedora sota lëns y sun ëures de streda. Sciche nviedes te stues fulestieres, sciche cumpanies te cësadafueches cunesciudes, sciche cunfidëntes sun plazes scunesciudes, sciche fulestieres danter cumpanies. Ie mescedove la chertes y ëila les spartiva ora y ie ti les sburdlove via: nëus an la medema chertes tla medema mans y la medema marueia ti medem uedli, l medem rì, canche ti cialan a la chertes, la medema sperduda. Ie ne posse nia la manacë. Eila ie da snait cun mé y la à mi tëma dal nia. Nëus ruvon deberieda al fin”.

Chëstes ie n valguna risses ora de n test leterer dla scritëura Anita Pichler, morta cun 49 ani, ai 6 d'auril dl 1997.

Anita Pichler à cuntà de sé nstëssa te n film documenter:
“Nasciuda sons a Maran y iló, te chëi raions, a Schenna y a Sulden tla Val Venuosta, sons nce chersciuda su. È fat la solita scoles. Canche ove 17 ani sons jita per n doi ani a Trieste. Pona a Unieja. É fat studies de rujenedes y leteratures modernes, de slavistica y germanistica. N ann fovi a Praga per rejons de studies. Mi lëur da dotorat ei scrit sun la avantgarde russa. Do avëi stlut ju i studies, fovi trëi ani pra la cësa editëura Marsilio che ie na pitla cësa a Unieja, ma ntlëuta drët descededa. Pona ei laurà sciche tradutëura liedia y chël dantaldut tl ciamp dl’ert dl depënjer y dla storia dl’ert. Tl 1979 sons jita a Berlin dl Ost. Ie adurvove inò n raion de rujeneda tudëscia y ove giapà n stipendium dla università “Humboldt” de Berlin. A Berlin dl Ost sons resteda nchin tl 1982, cun de pitla nteruzions via a Berlin dl Vest.
É fat deplù lëures: radio, nseniamënt privat, traduzions y sëuraprò ei mo scrit n test per n film documenter per mutons.
Canche fove a Berlin dl Vest y la dumanda do la fundamënta finanziela per viver deventova for plu sterscia, ei audì de na stiera de letorat tla università de Unieja. Nscila sons inò ruveda zeruch, ajache chël lëur ulova per mé nce dì truep tëmp per scrì. Da ntlëuta vivovi inò tla Talia.
Cie che reverda l scrì muessi dì che é bele metù man da canche fove bona dl fé. Chël ei fat nchina ntëur i 20 ani. Iló me à pona pià ite i andamënc dl mond. Per mé, sciche nce per trueps d’autri, fovel de bujën de dubité de dut cant. Sëuraprò ne n’ovi plu deguna rujeneda per scrì (chël ratovi almanco), do chëi trëi ani de vita te n raion de rujeneda taliana. Plu tert, dan che son inò jita a Berlin, ei mo purvà a scrì per talian, ma chël ne me nteressova nia. Publicà ne n’ei mo nia truep: te zaites y revistes te Südtirol (Arunda, Sturzflüge) y tl’ Austria (Die Presse, Vespennest, Gaismair Kalender). Te chësc mumënt scriji mi segondo romann.”

Liej inant tl document pdf da ciarie ju...

Autora

Rut Bernardi
Culaboradeura

*1962, de Urtijëi te Gherdëina, viv a Tluses. Rujeneda dl’oma: ladin. Stude de romanistica a Dispruch. Ncëries de nseniamënt tla universiteies de Dispruch, Turic, Minca y Bulsan. Trasmiscions cultureles per la televijion y l radio dla RAI-Ladinia. Cursc de ladin y traduzions tl ladin y dal ladin.
2003 ann de stipendium a Viena. 2004 pest de sustëni „Walther von der Vogelweide“ da pert dl ... >>

Archiv Anita Pichler